incarnare

incarnare
incarnareA v. tr. Rappresentare vivacemente e con efficacia: incarnare un concetto, un'idea. B v. intr. pron. 1 Prendere carne e figura umana. 2 Crescere dentro la carne: unghia che si incarna.

Enciclopedia di italiano. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • incarnare — INCARNÁRE, incarnări, s.f. Acţiunea de a (se) incarna şi rezultatul ei; incarnaţie. [var.: încarnáre s.f.] – v. incarna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INCARNÁRE s. 1. v. întrupare. 2. v. concretizare. 3 …   Dicționar Român

  • încarnare — ÎNCARNÁRE, s.f. v. incarnare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCARNÁRE s.f. v. incarnare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • incarnare — [dal lat. tardo, eccles., incarnare mutare in carne , e nel passivo prendere carne, assumere corpo umano ]. ■ v. tr. 1. [dare espressione a qualcosa con evidenza e concretezza: i. un concetto ] ▶◀ materializzare, personificare. ‖ esprimere,… …   Enciclopedia Italiana

  • incarnare — in·car·nà·re v.tr. 1. CO personificare, rappresentare concretamente un concetto astratto: Anna incarna il mio ideale di donna | incarnare un personaggio, impersonarlo, nel cinema, nel teatro Sinonimi: impersonare, rappresentare. 2. LE fig.,… …   Dizionario italiano

  • incarnare — A v. tr. personificare, impersonare, rappresentare B incarnarsi v. intr. pron. 1. (di idea, di progetto e sim.) concretarsi, concretizzarsi, realizzarsi 2. (di unghia) incarnire …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • incarner — [ ɛ̃karne ] v. tr. <conjug. : 1> • 1372; a. fr. encharner, refait sur le lat. ecclés. incarnare 1 ♦ Revêtir (un être spirituel) d un corps charnel, d une forme humaine ou animale. Pronom. « Le Verbe s est incarné à l homme de douleur »… …   Encyclopédie Universelle

  • incarna — INCARNÁ, incarnez, vb. I. refl. şi tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ tranz. A juca un rol într o piesă. 2. (Despre unghii) A creşte în carne. [var.: încarná vb. I] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • encarnar — (Del lat. incarnare.) ► verbo intransitivo/ pronominal 1 Tomar una idea o un espíritu la forma corporal de una persona o un animal: ■ en la película el demonio se encarna en un niño. SINÓNIMO [materializarse] ► verbo transitivo 2 Ser una persona …   Enciclopedia Universal

  • incarnaţie — INCARNÁŢIE, incarnaţii, s.f. Incarnare. – Din fr. incarnation. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INCARNÁŢIE s. v. întrupare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  incarnáţie s. f. (sil. ţi e), art. incarnáţia (sil. ţi a) …   Dicționar Român

  • Inkarnation — Verkörperung; Fleischwerdung; Menschwerdung * * * In|kar|na|ti|on 〈f. 20〉 1. Fleischwerdung, Menschwerdung (z. B. Christi) 2. Verkörperung (von etwas Geistigem) [<lat. incarnatio „Fleischwerdung“] * * * In|kar|na|ti|on, die; , en [kirchenlat.… …   Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”